Nişte copii, ai unor părinţi… Ce copii! Ce părinţi!

august 7th, 2014

 

Părinţii sunt eroii mei dintotdeauna, iar părinţii copiilor diferiţi sunt nişte eroi sfinţi pentru mine.

Inima mea bate acum în unison cu inima acestor părinţi.

Ce Părinţi!  Părinţi ai unor Oameni frumoşi, copiii lor: fata grozavă care cu răbDARE şi-a colorat visul, cele care au poposit în el, au rezonat cu acele culori din visul cutezătoarei, punîndu-şi iscusinţa în serviciul Binelui şi Frumosului, şi Cele care au sfidat boala şi limitele, ridicîndu-se deasupra lor cu demnitate.

Ce copii! Cu „azi”-ul în braţe, cu „mâine”-le în reverii şi veşnicia – în inimile mărinimoase. Mare triumf asupra bolii!

Curajul enorm al acestor copii diferiţi – femei deosebite acum –  vine din curajul “şi mai enorm”, necontabilizat de nimeni, al părinţilor lor.

Doar curajul lor însă, nu este de ajuns. Mai e nevoie şi de curajul nostru, a celorlalţi, al tuturor.

Dacă curajul lor ar putea vorbi, ce ţi-ar şopti?

Dacă inima ta ar gîndi, ce ţi-ar murmura?

Dacă mintea ta ar putea simţi, ce ţi-ar striga?

Dor de ceva..? De Senin… de Bine…de Frumos…de Armonie.

De curcubee.  De Otei. Dor de umanism.

Din plin, la Dare Social Fashion Show

Din preapline inimi generoase,  pe 16 august.

10387207_300971150080915_3591445725705311341_n

 

Nobleţea Oamenilor Frumoşi nu epatează, ci alină. Suflete şi minţi.

http://www.dare.md/

Alegerea meseriei si festele…genului (partea II)

iulie 28th, 2014

Rolul prescripţiilor sociale de gen în orientarea vocaţională

urlStereotipurile de gen cu privire la meserii se manifestă în convingerile noastre că anumite ocupaţii – de ex., asistentă medicală, profesoară, secretară – sunt “feminine”, iar altele – mecanic, inginer, medic – sunt “masculine”. Mai mult decît atît, şi în limbajul uzual, predomină anumite forme de feminin pentru cîteva meserii şi altele – doar forme sustantivale masculine, pentru desemnarea unor profesii „masculine”. Deşi gramatica limbii române permite formele de feminin pentru director/ oare, preşedinte/ ă, şef/ ă, ambasador/ oare, analist/ ă, etc., foarte rar auzim şi noi, dar şi copii noştri aceste substantive să se utilizeze la feminin, cînd o femeie practică o meserie considerată masculină sau deţine o funcţie anume. La fel e şi cu alte substantive, pe care le auzim exclusiv la feminin, precum secretară, mulgătoare, croitoreasă, asistentă medicală, etc. Deşi pare neimportantă această nuanţă la o primă vedere, studiile arată că stereotipurile de gen se transmit inclusiv prin intermediul limbajului, care deseori prejudiciază statutul femeilor sau le limitează. Continuare »

Alegerea meseriei şi festele…genului

iulie 28th, 2014

gender-gap-graphic-womens-equality-day-270x270Ghidarea în carieră şi orientarea vocaţională sunt procese care încep în fragedă copilărie – chiar dacă în acea perioadă părinţii se amuză frecvent pe seama „opţiunilor” copiilor săi – şi în mod ideal, se prelungeşte pe durata întregii vieţi. Opţiunea profesională din perioada adolescenţei, care deseori se şi materializează, se datorează în mare parte demersurilor educaţionale efectuate de către cadrele didactice, de aici responsabilitatea mare a acestora în ceea ce priveşte „planul” individual al fiecărui elev pentru dezvoltarea carierei.

Deşi pentru mulţi dintre noi „cariera” este percepută exclusiv în raport cu profesia obţinută şi locul de muncă ulterior, de fapt, cariera presupune toate opţiunile pe care individul le face în diferite domenii ale vieţii personale:

- alegerea partenerilor de joacă şi a jocurilor;

- opţiunile cu privire la disciplinele şcolare;

- alegerea activităţilor de petrecere a timpului liber;

- planificarea maritală şi a naşterii copiilor etc. Continuare »

Despre onestitate şi responsabilitate în alegerea profesiei

iulie 27th, 2014


După ce patria, părinții și veacul nu sunt de ales, omul se revanșează pentru această dependență atunci când alege profesia. Calul, pușca și nevasta, cum ar veni. O carieră strălucită, cumulată cu performanțele din viața privată, ne alimentează orgoliile, iar rateurile de pe ambele culoare, dimpotrivă, de cele mai dese ori le trecem pe aceeași notă de plată a destinului.

De aici, probabil, vine alteori și atitudinea lejeră față de alegerea viitoarei meserii pentru că oricare ar fi opțiunea tot în pârtia sorții rămâi. Genul acesta de defetism a fost cultivat cu bună știință în vremuri de tristă pomină,  când omul trebuia să servească cauza partidului, subordonând acestui scop vocația, talenteleși orice dram de aspirații. Acum suntem într-o societate liberă, dar nu ne grăbim să ne asumăm răspunderea totală pentru ce am ales. Astăzi, vom vorbi despre alegerea profesiei.

Așadar, în studioul Europei Libere de la Chișinău se află viceministra Educației Loretta Handrabura și experta în psihologie Daniela Terzi-Barbăroșie.

Continuare »

Daniela Terzi-Barbăroșie, convingător, despre iubire

iunie 21st, 2014

DSC03612Am descoperit-o întâmplător, într-un local din Chișinău. Povestea foarte înflăcărat despre cocktailuri hormonale, neurotransmiţători, explicând dragostea prin expresiile fiziologice ale corpurilor noastre și nu prin „acel ceva din suflet”. Daniela Terzi-Barbăroșie este psiholog și psihoterapeut de familie și cuplu și definește o relaţie prin formula „eu + tu = eu + tu” și nu prin „noi”, alchimia care rămâne dupa ce chimia se evaporă, militează împotriva fuziunii personalităţilor în cuplu, spune că suntem programaţi pentru iubire și că putem să învăţăm să cultivăm și să hrănim dragostea, dacă ne cunoaștem pe noi înșine, dar și dacă ne cunoaștem corpurile. Continuare »

Salvând pe alţii ca noi

iunie 15th, 2014

Am fost solictată recent să comentez reticenţa moldovenilor de a accepta ceva, ce doare pe toţi: ideea că un om drag ţie nu va mai fi în scurt timp, iar tu, prin decizia sau non-decizia ta, poţi salva sau nu alte vieţi.  Subiectul donării organelor unei persoane care se află în moarte clinică nu este unul controversat doar în Moldova.

Refuzul de a accepta donarea de organe a rudelor aflate în moarte clinică este de înţeles într-o societate ca a noastră, unde relativ recent au început discuţiile în spaţiul public despre acest subiect. Mulţi oameni sunt în continuare reticenţi sau speriaţi. Mai curând din necunoaştere şi lipsa unei conştiinţe bioetice, decât din egoism sau rea-voinţă, consider eu. Conflictul ancestral dintre viziunile umanist-seculare şi cele creştine îşi spune şi aici cuvântul, deşi este întreşinut oarecum artificial. Şi asta pentru că religia de fapt, nu interzice prelevarea de organe. Moartea cerebrală este un fenomen puţin cunoscut de oamenii de rând, care rareori îl asociază morţii, iar acest lucru cauzează multă confuzie în legătură cu prelevarea de organe. Continuare »

Cum menţinem plin vasul bunătăţii spontane a copiilor

iunie 15th, 2014

inimioare  Convingerea mea, ca psiholog şi părinte deopotrivă, este că trebuie să ne ocupăm întâi de toate de inimile copiilor noştri, şi apoi, de celelalte.      Multe dintre comorile sufletului le găsim în formă pură la ei, şi nu trebuie decât să le alimentăm, iar altele pot fi cultivate prin expunerea copilului la varii circumstanţe sociale.

Compasiunea, empatia, curajul, demnitatea, bunătatea, sentimentul de corectitudine, etc. sunt fundamentale unei vieţi pline de tâlc la maturitate şi trebuie hrănite la copil înainte de a ne „ocupa” cu succes de mintea lor.

Da, sunt şi eu de acord că şi citirea, şi matematica, şi ştiinţele sunt foarte importante, dar astăzi aici îmi propun să aduc în discuţie aspecte educaţionale ce ţin de responsabilitatea socială a copiilor noştri, viitori adulţi şi a noastră, ca părinţi, în preajma lor, dincolo de performanţele matematice şi lingvistice. Doar gândindu-vă la următoarea întrebare, îmi veţi înţelege demersul: Ne folosim puterea (inteligenţa, abilităţile, competenţele, măiestria, profesionalismul, performanţele academice, puterea fizică etc.) pentru Bine sau Rău? Continuare »