Salvând pe alţii ca noi

iunie 15th, 2014

Am fost solictată recent să comentez reticenţa moldovenilor de a accepta ceva, ce doare pe toţi: ideea că un om drag ţie nu va mai fi în scurt timp, iar tu, prin decizia sau non-decizia ta, poţi salva sau nu alte vieţi.  Subiectul donării organelor unei persoane care se află în moarte clinică nu este unul controversat doar în Moldova.

Refuzul de a accepta donarea de organe a rudelor aflate în moarte clinică este de înţeles într-o societate ca a noastră, unde relativ recent au început discuţiile în spaţiul public despre acest subiect. Mulţi oameni sunt în continuare reticenţi sau speriaţi. Mai curând din necunoaştere şi lipsa unei conştiinţe bioetice, decât din egoism sau rea-voinţă, consider eu. Conflictul ancestral dintre viziunile umanist-seculare şi cele creştine îşi spune şi aici cuvântul, deşi este întreşinut oarecum artificial. Şi asta pentru că religia de fapt, nu interzice prelevarea de organe. Moartea cerebrală este un fenomen puţin cunoscut de oamenii de rând, care rareori îl asociază morţii, iar acest lucru cauzează multă confuzie în legătură cu prelevarea de organe. Continuare »

Cum menţinem plin vasul bunătăţii spontane a copiilor

iunie 15th, 2014

inimioare  Convingerea mea, ca psiholog şi părinte deopotrivă, este că trebuie să ne ocupăm întâi de toate de inimile copiilor noştri, şi apoi, de celelalte.      Multe dintre comorile sufletului le găsim în formă pură la ei, şi nu trebuie decât să le alimentăm, iar altele pot fi cultivate prin expunerea copilului la varii circumstanţe sociale.

Compasiunea, empatia, curajul, demnitatea, bunătatea, sentimentul de corectitudine, etc. sunt fundamentale unei vieţi pline de tâlc la maturitate şi trebuie hrănite la copil înainte de a ne „ocupa” cu succes de mintea lor.

Da, sunt şi eu de acord că şi citirea, şi matematica, şi ştiinţele sunt foarte importante, dar astăzi aici îmi propun să aduc în discuţie aspecte educaţionale ce ţin de responsabilitatea socială a copiilor noştri, viitori adulţi şi a noastră, ca părinţi, în preajma lor, dincolo de performanţele matematice şi lingvistice. Doar gândindu-vă la următoarea întrebare, îmi veţi înţelege demersul: Ne folosim puterea (inteligenţa, abilităţile, competenţele, măiestria, profesionalismul, performanţele academice, puterea fizică etc.) pentru Bine sau Rău? Continuare »

Reînvierea Sine-lui

aprilie 17th, 2014

images  

 

Poate… nu o să vă uimesc cu această postare. Vă invit doar să vă adresați niste întrebări, alte întrebări.

 

În loc de: “De ce se întâmplă acest lucru mereu cu mine?”, sau “De ce sunt eu mereu așa de nepriceput/ă?”, sau „ … ”… ehehe, câte chingi din astea sunt!


O întrebare „de calitate” este acea care va determina un impact extraordinar asupra vie
ților noastre.


Când mintea este în căutare de răspunsuri la întrebări bune, de transformare, se reprogramează să creadă că avem o abundență de energie. Dacă nu există un motiv fiziologic pentru oboseala, cum ar fi anemia, sindromul de oboseala cronică, sau unele boli grave, nu va dura mult timp înainte ca Sine-le nostru să ne răspundă din belșug.


Dacă doriți mai multă energie, entuziasm și bucurie în viață, pur și simplu, gândiți-vă la următoarele întrebări: Continuare »

Platzforma: Egalitatea de gen, o ecuaţie din care bărbaţii au fost excluşi

martie 18th, 2014

1)      8 martie: mai este oare nevoie de o zi a femeilor? De ce este (sau nu) important să se celebreze această dată?

Esenţa Zilei Internaţionale a Femeiei este denaturată la noi (şi în tot spaţiul ex-sovietic plus România) şi tot aşa, denaturant, este sărbătorită. O asemenea “sărbătorire” (cuvinte aburinde în exces, gesturi deşarte de cele mai dese ori etc.) ar fi trebuit să se termine imediat după eliberarea RSSM, iar odată cu independenţa să fi fost altoite şi alte valori, precum egalitatea şi non-discriminarea. Dar e bine că barem acum lumea se întreabă ce e cu această sărbătoare.  Şi această zi trebuie celebrată astfel, încît să se restabilească semnificaţia ei, nu doar cu flori şi zîmbete. Continuare »

Europa Liberă: Despre cuvintele contondente din spațiul virtual

martie 16th, 2014

Astăzi vă propun să discutăm despre cuvintele contondente, cele rostite sub acoperirea senzației de anonimat pe care o induce Internetul și despre șubrezirea puternică a capacității de dialog, în câmpul acesta electrizat de recentele evoluții din sudul Ucrainei.

Așadar, în studioul de la Chișinău al Europei Libere, astăzi, se află experta în psihologie Daniela Terzi-Barbăroșie și Ludmila Andronic, expertă în comunicare. Continuare »

Jurnal FM: La un capuccino cu psihologul Daniela TERZI-BARBĂROŞIE

martie 14th, 2014

Limbajul camuflat al zilelor de naştere

februarie 8th, 2014

Mă interesează foarte mult să urmăresc modul în care oamenii se schimbă de-a lungul anilor şi felul în care îşi trăiesc „îmbătrînirea”, inclusiv zilele de naştere.

 irisSocietatea (familia, cercul de prieteni, şcoala, mass-media, etc.) construieşte scenarii pentru tot. Şi lumea, de cele mai dese ori le urmează, fără să se gîndească.

În cazul zilelor de naştere, este la fel.

Un tort şi lumînări. Gînduri triste. Planuri eşuate şi alte noi, stabilite. Coafură, discursuri, cadouri. Trebuie să (de la caz la caz, de la o vîrstă la alta): dăm o petrecere, să se anunțe şi pe reţelele de socializare, să ne vedem cu prietenii, fără să supărăm familia sau vice-versa, să ne permitem ceva interzis sau dorit de mult timp, să „filosofăm” despre viață, să începem o viaţă nouă etc.

 Imaginea socială a ceea ce ar trebui să fie o zi de naştere, este atît de înrădăcinată încît nici nu  îndrăznim să ne abatem de la ea, dar mite să o re-construim în mod individual, an de an. Industria „zilelor de naştere” a monetizat sentimentele umane…

Aşteptările societăţii – aşteptările de vîrstă – ar putea fi ceea ce ne face să oftăm mai mult în zilele noastre de naştere decît în alte zile. E ca şi cum suntem „obligaţi” să realizăm anume „aceste lucru” pînă la „această vîrstă”, şi să fim în „acest loc” la această vîrstă, precum şi langă „aceşti oameni”, cu „aceste lucruri”, în casă, în buzunar, în garaj… Dar de ce să cedăm acestor aşteptări, să ne conformăm, în cazul în care nu se potrivesc cu adevărat vieţilor noastre, felului nostru de a fi? ( Cel puţin, la acest moment). Continuare »